Polistiren EPS, grafitat sau XPS: ce alegi pentru fațadă, soclu și pardoseală

Polistiren expandat, grafitat sau extrudat? Ce grosime pui pe fațadă și ce pui la soclu? Mulți aleg „ce are vecinul” și ajung să plătească mai mult la încălzire sau să refacă soclul după câteva ierni. Aici găsești diferențele clare dintre tipurile de polistiren și lista completă de materiale pentru un sistem de termoizolație corect.

Cele 4 tipuri de polistiren, pe scurt

1. Polistiren expandat alb (EPS)

Este cel mai folosit material pentru termoizolarea fațadelor. E ușor, se taie simplu și are un raport foarte bun între preț și performanță. Clasa (de exemplu EPS 80, EPS 100, EPS 200) arată rezistența la compresiune: cu cât cifra e mai mare, cu atât placa e mai densă și mai rezistentă. Pentru fațade se folosesc de regulă clasele 80–100, iar clasele mari, precum EPS 200, se aleg pentru pardoseli, terase și suprafețe care preiau sarcini. Vezi gama de polistiren expandat EPS.

2. Polistiren grafitat (EPS gri)

Are adaos de grafit, care îi dă culoarea gri și reduce pierderile de căldură. La aceeași grosime izolează mai bine decât polistirenul alb, deci poți obține aceeași performanță cu o placă mai subțire. Este alegerea bună când vrei izolare superioară sau ai limitări de grosime (glafuri, streașină, retrageri). Vezi polistiren grafitat.

3. Polistiren extrudat (XPS)

Are structură cu celule închise, absoarbe foarte puțină apă și rezistă la compresiune. Locul lui este acolo unde polistirenul expandat nu face față: soclu, fundații, pereți de subsol, terase circulabile, pardoseli pe sol. Suprafața poate fi netedă sau rugoasă; pentru lipire și tencuire se preferă varianta rugoasă. Vezi polistiren extrudat XPS.

4. Polistiren fonic

Plăci speciale montate sub șapă, care reduc zgomotul de impact (pașii, obiectele scăpate) transmis între etaje. Se folosesc în blocuri, case cu etaj și clădiri de birouri. Vezi polistiren fonic.

Tabel comparativ

Ce grosime alegi

Grosimea depinde de zona climatică, de tipul zidăriei și de ce performanță urmărești. Ca orientare, pentru case noi și renovări se folosesc tot mai des grosimi de 10–15 cm pe fațadă, iar pentru clădiri cu consum foarte redus se merge la 15–20 cm. La soclu, XPS-ul are de regulă 5–10 cm. Pentru proiecte finanțate sau cu cerințe de eficiență energetică, grosimea exactă rezultă din calculul termic al proiectantului sau auditorului energetic.

Sistemul complet: tot ce îți trebuie

Un sistem termoizolant durabil nu înseamnă doar plăci. Fiecare componentă are rolul ei:

Cum alegi lungimea diblului: grosimea plăcii + stratul de adeziv (circa 1–2 cm) + adâncimea de ancorare în perete (de regulă 3–5 cm, în funcție de zidărie). De exemplu, pentru polistiren de 10 cm pe zidărie de cărămidă, un diblu de 140–160 mm este o alegere uzuală.

Pașii de montaj, pe scurt

1. Pregătește suportul: curat, uscat, fără tencuială desprinsă.
2. Montează profilul de soclu la baza zonei izolate.
3. Lipește plăcile cu adeziv pe contur și în puncte (sau pe toată suprafața), decalat, ca la zidărie.
4. Fixează diblurile după ce adezivul s-a întărit.
5. Montează profilele la colțuri și ferestre.
6. Aplică masa de șpaclu cu plasă înglobată, cu petrecere de cel puțin 10 cm între fâșii.
7. Grund și tencuială decorativă la final.

Întrebări frecvente